d
ade, ni asta poate fi luata ca replica la postu’ tau cu afisele- “la ce foloseste arta?” (desi si io am dubii in privinta asta. bine, corect ar fi, dupa mine nu “la ce foloseste arta?”, ci “la ce folosesc artistii?”)… si-apoi nenea asta, birdman, daca crezi ca face arta (io cred)-sau oaresce in zona aia- cred ca foloseste la ceva. e nebun, asta-i clar, da-i un nebun frumos. e atata placere in chestia aia pe care-o face, e asa de ticnit, de turat, de in plata lui (si toate astea ii ies asa de bine si de firesti) ca oamenii care-l vad ar putea sa-si puna niste zdravene semne de-ntrebare vizavi de felul lor “firesc” cotidian de a trai, pe care-l accepta zilnic fara sa caute mai incolo. mai incolo de standarde, sisteme, obisnuinte, limite de comfort si alte “isme”. si cand iti pui intrebari din astea, dupa ce-ai vazut un zevzec ca birdman (si daca ai atata cap cat sa nu-l iei pur si simplu ca pe-o “curiozitate” de circ) esti cu un pas inainte, spiritual. sau?…
lucia marneanu
Un documentar despre 4 compozitori americani. Detalii despre documentar pe imdb, il puteti gasi pe youtube pe parti si puteti incepe vizualizarea mai jos.
Philip Glass
John Cage
Meredith Monk
Robert Ashley
by Vlad Iepure
A good article on the Gwangju Biennale 2010 by Fabian Emanuel:
“When I hear the word Gwangju, usually I think about two major events: the Gwangju massacre from the 80’s and the Gwangju Biennale. Before South Korea experienced its contemporary democratic regime after the 1990’s, the country was kept for decades under military dictatorship. Out of the numerous anti-dictatorial movements that pursued the achievement of a democratic regime, the Gwangju Democratic Movement is considered to be the main effort toward democratization… [more]“
România… curat, murdară
Şi… o ceaşcă
Din… epoca de aur
… o românie precară.
“Ce-ţi doresc eu ţie …”
Montaj foto din revista “ARTA” – România ’88.
de Răzvan Niţu